Despre duhul materiei

Pierdut-am vremea până să înțeleg că există un duh al tuturor lucrurilor care se tăinuiește doar celor sensibili, doar celor care trudesc… Cine s-a deprins cu meșteșugul, de orice natură ar fi el, a înțeles că munca sârguincioasă și încăpățânată, seducător te robește și, cât timp ești în atelier, umil te face. Umil în fața uneltelor, umil în fața materialelor, umil în fața materiei… Materia nu te ascultă când ești o brută, ci numai când i te închini, dar nu idolatrizând-o, ci respectându-i rosturile.

Să cucerești materia precum ai cuceri femeia; să o întreții ca pe-o regină; să o contempli ca pe-o madonă; să-i poruncești ca unui copil!

Da – materia e vie; materia simte; materia ascultă; materia vorbește. Materiei nu-i devii stăpân decât dacă i-ai fost, cândva, sclav.

Scroll to top