Psiholog Cristina Maria Șerb – despre frică și experimentul lui Avicenna

„Cu frica te confrunţi, iar apoi o înfrunţi. Nu poţi convieţui cu ea zilnic. În doze mari, teama inhibă, frustrează şi aduce involuţie…”, ne spune Cristina Maria Șerb, psiholog clinician si psihoterapeut de familie și cuplu, activă din anul 2013 în cabinetul propriu.

Cum funcționează frica sau teama?

„Teama funcţionează prin activarea creierului reptilian şi deconectarea funcţiilor care ţin de raţiune şi logică. În felul acesta alternativele noastre sunt: fugi, îngheaţă sau luptă. Acţiunea este o condiţie necesară pentru diminuarea sau înlăturarea fricii. În doze funcţionale, ea este ceva natural şi sănătos. Atâta timp cât suntem capabili de dezvoltare, frica va fi prezentă pentru că rolurile sale pozitive sunt de a ne ghida şi atenţiona asupra pericolului şi de a ne oferi protecţie. Singura modalitate de a anula frica este să trăim în zona de confort, să acţionăm doar în domeniile pe care le cunoaştem deja, să ne condamnăm la stagnare emoţională, intelectuală, spirituală etc.”

În popor se spune că „omul a murit de inimă rea” și nu întâmplător fiindcă la baza mitologiei populare stă un adevăr științific pe care îl explică și profesorul universitar doctor Dumitru Constantin Dulcan.

„Stresul, care azi a luat proporţii gigantice, ura, mânia, îndoiala, neîncrederea în ceilalţi, invidia, gelozia provoacă în corp un pH acid, favorabil bolii. Depresia are şi ea un efect nociv asupra organismului, nu doar că împiedică vindecarea, dar poate favoriza debutul altor boli. Este bine cunoscut experimentul lui Avicenna. Într-o cuşcă s-a pus un miel şi într-o cuşcă alăturată s-a pus un lup. Mielul a murit în scurt timp de stresul provocat de frică. Orice dezechilibru emoţional aduce, mai devreme sau mai târziu, boala”, a explicat profesorul Dulcan, conform ampress.ro.

Ce este frica?

„Din definiţiile exprimate de persoanele cu care lucrez în psihoterapie: «Frica este lipsa curajului», «Ea este o emoţie care te îngheaţă», «Frica este cea care mă ţine în loc»… Obişnuiesc să abordez acest subiect, pentru că, sub diferite forme, această emoţie face parte din viaţa noastră şi, deseori, stă la baza furiei, dezamăgirilor, supărărilor şi neîmplinirilor noastre: «Dintotdeauna mi-am dorit să studiez muzica, dar mi-a fost teamă că nu sunt suficient de talentat», «Părinţii mei m-au sfătuit să fiu precaută, să am grijă cui mă destănui, cui ofer afecţiunea mea. Oamenii se pot folosi de slăbiciunile tale – asta mi s-a transmis de-a lungul copilăriei. Îmi este frică fiindcă unii oameni mă vor face să sufăr», «Mi-a fost mereu teamă că cei care mă cunosc mă vor judeca pentru faptul că îmi doresc să divorţez. Relaţia mea nu mai funcţionează de câţiva ani, dar oamenii din jur nu bănuiesc nimic», și acestea sunt doar câteva exemple care scot la iveală modalitatea în care frica ne ţine în loc, sau ne determină să ne retragem…”

Concluzie?

„Nu ar trebui să lăsăm frica să ne contopească deoarece ea este doar o imagine mentală a unei întâmplări ce poate surveni în viitor. Mai mult de atât, a înfrunta o situaţie de care ne este teamă, este mai puţin înspăimântător decât a trăi mereu cu frica, care până la urmă ne va perturba încrederea în propriile forţe.”

 

Scroll to top