STUDIU DE CAZ: Nobel, Heroină și Muntele Fuji

La o anumită vârstă, chiar te-ai opri, dar nu din confort, ci din faptul că fiecare încercare și fiecare suferință își are sensul ei, din faptul că succesul numai este o prioritate, nici o țintă, ba dimpotrivă, vrei să-l amâni, să mai tragi puțin de timp înaintea tipăririi sale în cartea vieții, să mai furi niște zâmbete între timp și vreo două sărutări, să mai îmbunezi pe careva dacă poți, să citești o carte, să te mai înțelepțești puțin, să te înarmezi cu răbdare, știind bine că, succesul, odată venit, nu vine singur, ci la pachet cu toată solitudinea lui, cu invidia și lăcomia celorlalți, așadar cu o mare responsabilitate.

Îl primim târziu nu fiindcă nu l-am merita, ci fiindcă îi greu de dus. Unora le vine ca o binecuvântare, altora ca o povară. De ce?

Studiu de caz

Orhan Pamuk, romancier și scenarist turc, câștigător al premiului Nobel pentru literatură. În anul 2006, la vârsta de 54 de ani, cu prilejul acestui câștig, este asaltat dur din toate părțile, dar mai ales din partea colegilor de breaslă, pe motivul că este „prea tânăr” pentru a-l merita și accepta.

Jean-Michel Basquiat, pictor american neo-expresionist. La vârsta de 17 ani abandonează liceul și trăiește pe străzi ocupându-și vremea cu graffiti-ul și cu muzica prin discoteci. În tot acest timp doarme pe unde apucă și când apucă, pe străzi, prin lăzi, prin boscheți, mănâncă ce apucă și când apucă. La 19 ani, Basquiat îl întâlnește curatorul de artă Diego Cortez într-un club de noapte (Mudd Club), îi prezintă acestuia niște lucrări, și Cortez, sedus fiind de talentul său, îl prezintă mai departe altor dealeri de artă. La 20 de ani are prima sa expoziție în grup care urmărește să arate avangarda din centrul orașului, compusă din mișcarea new wave și neo-pop, avangarda de rap și graffiti. La 21 de ani, la invitația aceluiași Cortez, Basquiat expune la MoMA PS1 alături de Andy Warhol, Keith Haring și alte nume sonore din lumea artei. Deja este remarcat de cei mai influenți dealeri de artă ai vremii. Este ochit și preluat de galerista Annina Nosei, aceasta devenind principalul impresar al artistului. Câteva luni mai târziu debutează în lumea artei printr-un articol publicat în revista Artforum de criticul de artă Rene Ricard, acesta aducându-i prestigiul internațional.  La 22 de ani, colaborează și leagă o prietenie cu Andy Warhol, precursorul pop-art-ului. La 23 de ani leagă o relație cu Madonna, regina muzicii pop, care nu-l ține mai mult de câteva luni. Deja banii nu mai sunt o problemă pentru Basquiat, este reprezentat și de marele dealer de artă Bruno Bischofberger, care-i asigură succesul cu vernisaje prin Madrid, Zürich și Tokyo. Treptat, caracterul lui Basquiat se schimbă. Multe excese, multe droguri și nopți nedormite prin cercuri boeme îi aduc colapsul. La 27 de ani moare din supradoză de heroină.

Hokusai, probabil cel mai cunoscut pictor japonez. După o viață întreagă închinată picturii, producând opere peste opere, reușește să influențeze întreaga cultură europeană și americană prin picturile sale (vezi cele 36 de vederi ale Muntelui Fuji), mai ales pe impresioniști și post-impresioniști, printre care: Van Gogh, Gaugain, Edgar Degas, Manet, Toulouse-Lautrec, Whistler și mulți alții, ca mai târziu, pe patul de moarte să spună: „Dacă Raiul îmi dă mai mult de zece ani, sau chiar o prelungire de cinci ani, voi deveni cu siguranţă un adevărat artist”. Hokusai a murit la vârsta de 88 de ani.

 

 

Scroll to top